21
Ian
10

2010


2010. Tin minte ca invatatoarea ne-a pus sa scriem cate o compunere prin clasa a IV-a cu tema “eu în anul 2000”. 2000 parea indepartat, 2010  o eternitate. Cantam printre altele „Noi in anul 2000, cand nu vom mai fi copii etc” (apropo am deschis televizorul intr-o zi si am constatat cu stupoare ca asta se canta si acum, e adevarat ca in ritm de hip-hop). Revenind la compunere nu mai stiu exact ce-am scris, posibil să fi aşternut pe coala de hartie calculatoare, roboti, rachete, excursii pe stele sau Marte. Totul cu informatiile succinte stranse cred de prin revista “Cutezatorii” sau poate almanahul “Scanteia”.

Apoi a venit revolutia si am ajuns sa citesc si unii clasici SF si am vazut cum isi imaginau ei viitorul. Si dintr-o data m-am trezit in secolul XXI. In 2001 n-am fost prea inspirat, dar acum in prag de 2010 mi-am amintit de genialul film a lui Stanley Kubrick “2001 Space Odyssey” si mi-am dat seama ca inca suntem pe primele trepte ale unei scari imaginare sau la inceputul unui tunel fara capat la care-i cautam necontenit luminita care il lumineaza.

Ar fi multe de spus despre acest mirific si tulburator film, o simfonie audiovizuala. Da, identific in jurul meu tot ce este descris in prima parte a filmului mentionat mai sus, The Dawn of Man (Zorile Omenirii), dar prea putin din cea ce a urmat si anume misiunea spre Jupiter si dincolo de acesta. Zorile Omenirii ne prezinta o imagine condensata si evocatoare a antropogenezei, in care teorii celebre etologice, evolutioniste se imbina cu elemente stiintifico-fantastice. Imaginea protohominidului sus pe o colina care isi striga triumful si cu gest de exaltare, arunca in aer femurul care se inalta sus cat mai sus, profilindu-se pe cer, rotindu-se, pana ce in locul sau in cadru apare o nava spatiala lunga, gratioasa care pluteste intr-un balet cosmic pe un fundal de stele in acordurile diafane ale Dunarii albastre.

Transformarea protohominidului in fiinta umana, inteligenta, fauritoare de unelte, ucigasa a propriilor semeni si creatoare a unei tehnici uluitoare a fost declansata de contactul cu marele monolit negru ce va reapare ca un lait motiv in episoadele urmatoare ale fimului, totdeauna in momentele cheie.

Desi filmul este destul de ambiguu, dar cu atat mai fascinant, intelegem ca mesajul monolitului vine din partea unei supracivilizatii cosmice situate dincolo de Jupiter si infinit (asa cum arata titlul si actiunea ultimei parti a filmului), civilizatie care pare sa-si traiasca ultimele clipe. Monolitul poarta un mesaj informational, caci deloc intamplator, el seamana cu replicele sale miniaturale, micii monoliti ce alcatuiesc memoria giganticului HAL 9000, creierul navetei spatiale Discovery, computer ce cuprins de paranoia, se va revolta impotriva echipajului, dar va sfarsi la randului lui ucis de comandantul navei.

Nici pe departe nu avem realizari in inteligenta artificiala ca cele descrise de Arthur C. Clarke si ecranizate de Stanley Kubrick acum o jumatate de secol. Colonizarea spatiului a ramas un proiect utopic bine pastrat la naftalina.

HAL 9000, calculatorul care avea sentimente şi instinct de conservare, a rămas din fericire doar în topurile celor mai fascinante personaje negative din cinematografia mondială. Cat despre calculatorul la care tastez acum pot spune fara a gresi prea mult ca este stupid si nu are instinct de conservare. Ba chiar il banuiesc de porniri sinucigase sau de o infectie cu un virus care cred ca nu e AH1N1.

Cei care au vazut filmul sau au citit cartea poate isi aduc aminte ca chiar si supercalculatorului HAL i-a fost redusa la un moment dat functionalitatea pana la faza in care nu era capabil decat sa cante un cantecel. Acesta cred ca a fost momentul cel mai vizionar si anume probabil anticipa aparitia formatului mp3. La asta e bun si calculatorul meu canta ca o privighetoare de ghetou, si nu numai un sigur cantec ci cat si ce vreau eu, de la simfonica la heavy metal.

Taranii din America de Sud isi incep ziua mestecand o frunza de coca. Aceasta are menirea de a lunga foamea si obsoseala, iar ei pot lucra de dimineata pana seara. Sigur ei nu au calculatoare. Ca si in cazul fumatului, apropierea de calculator este cauzata de curiozitate, mimetism respectiv moda. Totusi exista diferente. Elevii nu isi iau portia de calculator in toaleta scolii. Iar calculatorul nu se trage in piept desi unele produse soft sau hard ne mai trag in piept. Prin urmare da exista un miraj al calculatorului, un abuz in care pot apare si consecinte sociale nedorite.

Apropo inca n-am vazut iarasi din fericire probabil roboti umanoizi. Cand am scris compunerea din clasa a IV-a notiunea de robot era asociata cumva cu un fel android cu creier electronic, un fel de R2-D2 sau C-3PO din Razboiul stelelor. Acesta urma sa faca aproape tot dupa modelul uman. Dupa ce am vazut insa filmul lui Spielberg “Artificial Intelligence” mi-am dat seama ca ideea nu era prea buna. In ziua de azi cuvantul robot ma duce cu gandul la o masinarie care zace in raftul din bucatarie si care toaca zarzavaturi, stoarce fructe si da temeinic din facalet. Ati putea zice ca exista roboti industriali, asa e dar lor nu li s-a dedicat nici un roman faimos, prin urmare n-am fost extrem de interesat de evolutia lor. Oricum nu au forma umanoida, nu au constiinta, putand fi descrisi mai degraba ca niste macarale cu un burghiu in varf.

Si era sa uit cel mai prost stam la capitolul intalniri cu civilizatii extraterestre. Sigur daca se intampla ceva inexplicabil, sunt destui sa dea vina pe omuletii verzi cu cap mare. In rest am vazut doar pe marile ecrane cate un transfer de tehnologie, o invazie, un contact cu civilazitie prietenoasa sau razboinica sau cate un razboi intergalactic. Singurul extraterestru cunoscut pana in ziua de azi s-a dovedit a fi politicianul roman cinstit si competent, fapt confirmat de ultimele evenimente.

Cred ca in clasa a –IV a am luat o nota mai mare decat as fi meritat la compunere.


1 Response to “2010”


  1. 1 Erika
    August 30, 2010 la 2:44 pm

    Ti-ai gresit meseria omule, ti-am mai spus de cateva ori asta. Trebuia sa te apuci sa scrii dar stii cum e, niciodata nu e prea tarziu


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: