06
Aug
10

Alice in Tara Minunilor


“- Spune-mi, sunt nebun?
Da, ai luat-o razna rău de tot.
Dar să-ţi spun un secret: toţi oamenii buni sunt aşa”

Am vizionat filmul „Alice in Wonderland” cu ochii lacomi ai copilului care, cu ani in urma, se autoexila periodic in lumi misterioase populate de personaje fabuloase. Sunt de acord cu afirmatia ca intalnirea dintre Alice si regizorul Tim Burton era doar o chestiune de timp. Era doar o chestiune de timp pana cand maestrul straniului si a ciudatenilor in film (cei care au vazut Edward Scrissorhands, Sleepy Hollow, Corpse Bride, Charlie and the Chocolate Factory sau Sweeny Todd stiu la ce ma refer) avea sa-si indrepte privirea si asupra cartii lui Lewis Carroll. Numai un cineast cu asemenea viziune fabuloasă, cu asemenea simt enorm al satirei şi comicului macabru şi cu viziuni moderne gotice precum Tim Burton putea avea curajul, dar şi capacitatea de-a aborda o opera precum „Alice in Wonderland”.

Un copil care nu a citit “Alice în Ţara Minunilor” este poate un copil mai trist (trebuie sa recunosc ca a fost una din cartile mele preferate). Un adult care nu a recitit cartea la un alt nivel decat cel din copilarie este o persoana poate un pic mai saraca spiritual. La prima vedere, volumul poate fi considerat doar o suma de clisee narative, de imagini fanteziste banale şi lipsite de esenta. La prima vedere, pentru ca pe masura ce o citesti sau recitesti in imaginatia ta se construieste o lume de basm, putin cam ciudata, in care predomina umorul absurd si satira, care atrage prin imaginile burlesti, create de fantezia debordantă a unui autor care a revolutionat literatura si a fost numit maestru al nonsensului sublim.

Cartea a introdus imagini şi simboluri exploatate din plin de cultura populară. Imi amintesc de pilda de iepurele tatuat pe DuJour, femeia din grupul care vine la Neo in Matrix pentru a cumpara un disc cu vise digitale si de intrebarea lui Morpheus catre Neo din acelasi film: “Te simti acum ca Alice in scorbura iepurelui, nu-i asa?”.

Inspirat din volumul „Aventurile lui Alice in Tara Minunilor” a lui Lewis Caroll, filmul „Alice in Wonderland” demonteaza tot ceea ce stiam – sau credeam ca stim – despre cunoscuta poveste, pentru a o recrea intr-un stil nou, pe cat de excentric, pe atat de captivant.

De cand n-am mai citit povestea, Alice a mai crescut: o regasim domnisoara in toata regula, promisa spre maritis unui nobil bogat, dar plictisitor. Pe cand se plimba in gradina, tanara il revede pe iepure cu jacheta si ceas de buzunar. Urmarindu-l cade intr-o vizuina, ajunge in Tara Minunilor, de care, insa, nu-si mai aminteste. Acolo ii revedem, cum ne asteptam, pe Iepurele de Martie, Palarierul cel Nebun (Johnny Depp, cu o noua interpretare fantastica, un actor cu adevarat neverosimil pentru cinematografia de azi), pisica Cheshire, omida albastra Absolem, gemenii Tweedledee şi Tweedledum si alaiul de carti de joc – supusii  temutei Regine de Cupa (Helena Bonham Carter), care repeta cu acelasi entuziasm, bineinteles, „Off with their heads”. Dupa bunul ei obicei, Alice creste si se micsoreaza, incearca prajituri si licori magice si se strecoara prin toate usile pe care le descopera.

Ne punem intrebarea pe care si-o pun si personajele din film, daca Alice este acea Alice (“Is she the right Alice ?”), si trebuie sa recunosc ca eu mi-am pus si intrebarea din refrenul unui cunoscut cantec al trupei Smokie (“Alice ? Who the fuck is Alice ?”). Chiar daca la inceput pare sa fie “the wrong Alice” pana la sfarsitul filmului m-am convins ca Alice din film este “the right Alice”.

Desi intruziunea fantasticului in real pare de neconceput pentru cei fara imaginatie, Tim Burton ca si Lewis Carroll insista ca fantasticul si realul sunt doua file ale aceluiasi fenomen. De fapt, intreaga constructie narativa se leaga in jurul perechilor de concepte opuse: bine – rau, real – fantastic, banal – fabulos, normalitate – nebunie.

Alice nu este doar o fata care alearga dupa iepuri cu ceas de buzunar, se micsoreaza după ce bea din sticlute cu potiuni magice si se mareste dupa ce gusta din prajituri fermecate, ci este o eroina  vie si convingatoare, ezitanta şi curajoasa, plina de imaginatie si sensibilitate. Lupta ei si a celorlalte personaje din Tara Minunilor se duce, de fapt, impotriva incuiatilor, stupizilor, plicticosilor, lasilor, mitocanilor, a lacomiei, ingamfarii, prostiei si limitarii.

Aceasta este impresia dupa film, ca ai fost martor la o poveste care te poarta pe aripi departe de rutina zilnica şi iti umple de sufletul candid cu un umor fin, de-a dreptul revigorant. Avand in vedere opera magica de la care s-a pornit si faptul ca ea nu se va lasa niciodata indeajuns descifrata si cu atat mai puţin ecranizata, fimul mi s-a parut pitoresc si imbietor pentru public de la care nu poţi pleca dezamăgit total decat dacă esti unul dintre cei cu care se razboieste Alice tot filmul.

Cat despre realitatea inconjuratoare toti ne putem regasi in pielea lui Alice Kingsleigh o tanara macinata de nenumarate intrebari privind viitorul sau, in escapada acesteia dintr-un mediu “ostil”, plin de neghiobie si nepotism, dominat de reguli de mult expirate, intr-un univers fantastic, unde totul e posibil. Problemele apar ca de obicei cand constati ca esti neputincios de a impaca visele si aspiratiile tale cu expectativele persoanelor din jurul tau care iti incalca spatiul si gandurile intime incercand sa le influenteze voluntar sau involuntar intr-un mod restrictiv.

Noncomformismul nu a aparţinut niciodată imbecililor, prostia niciodată nu va putea conţine adevărul, nici măcar prin accident pentru că prostia are adâncimi de mucava.


0 Responses to “Alice in Tara Minunilor”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: