30
Aug
10

Fecioara de fier


„I am the man who walks alone

And when I’m walking a dark road

At night or strolling through the park

When the light begins to change

I sometimes feel a little strange

A little anxious when it’s dark.

Fear of the dark,fear of the dark

I have constant fear that something’s always near”

Iron Maiden la Cluj – Napoca. Un eveniment major pentru Cluj daca nu si pentru Transilvania. Daca ma gandesc bine nici un eveniment muzical de o asemenea amploare nu s-a desfasurat in provincie, toate trupele pe care doream sa le vad cantau in Bucuresti. Si cand ma gandesc ca era sa ratez concertul, dar pana la urma nu l-am ratat (mersi Ede). Sa auzi “Transylvania” (piesa de pe albumul de debut al trupei in 1980) in Transilvania, e o chestie, din pacate acordurile piesei mentionate anterioare au fost auzite doa pe introul trupei. Am ascultat prima data Iron Maiden inainte de Revolutie (probabil de pe o caseta contrafacuta pe care se auzea oribil), si tin minte ca atunci acestia nu reprezentau pentru noi doar o trupa de heavy metal (gen la moda pe atunci desi recunosc pe vremea aceia habar nu aveam cu ce se mananca), ci un simbol al Vestului “decadent”, un monument al muzicii in totalitaea ei, a razvratirii intr-o societate care iti ucidea visele din fasa, un simbol al nonconformismului.

Organizarea mi s-a parut buna, cu accesul in parcarea de la Polus pe DN 1, care avut un sens blocat de la iesirea din Cluj pana la intrarea in Floresti, apoi peste pod pana in parcare, si cu iesirea sub pod si apoi din nou pe soseaua nationala. Imi inchipui insa ca soferii obligati sa circule pe o singura banda pe sens pe un sector de drum atat de aglomerat nu s-au bucurat prea tare, si au avut cateva vorbe mieroase la adresa organizatorilor.

Cargo si-au facut bine treaba, au cantat ok, cu amendamentul ca mi s-au parut ca vroiau sa lase impresia ca sunt o trupa mai metal decat sunt in realitate, cea ce s-a simtit pe unele piese. Totusi, nu au depasit statutul de trupa de deschidere, iar dialogul cu publicul a fost mai slab decat ma asteptam.

Showul Maiden a fost asa cum ma asteptam. Plin de energie, dinamism, un show profesionist, un show de tinuta, de la o trupa care canta totusi de 30 ani impreuna (cu usoare schimbari de efectiv de-a lungul timpului). Sigur, daca pot “critica” ceva pot mentiona doua chestiuni. In primul rand sonorizarea care nu a fost deloc cea mai buna, s-a auzit tare dar in multe cazuri putin inteligibil. Al doilea lucru a fost playistul, sigur fiecare trupa isi alege piesele pe care vrea sa le cante, iar Iron Maiden este in turneul de promovare a albumului lansat la o zi dupa concertul de la Cluj “The Final Frontier”. Trebuie sa recunosc ca daca trebuie sa ma inchid in casa si sa nu fac altceva decat sa ascult muzica (as prefera mai degraba un hard rock) Iron Maiden n-ar fi prima alegere, dar printre trupele de heavy metal da. Pot spune ca le cunosc cat de cat repertoriul si in consecinta concluzionez ca hituri mari au fost lasate deoparte. Si ca o parere ultimul album cu adevarat foarte bun scos de Maiden a fost “Fear of the Dark” din 1992 (“Final Frontier” nu l-am ascultat inca), excluzand aici “Somewhere back in time”, care este un best of.

Bruce Dickinson a fost intr-o forma de zile mari, a alergat ca un titirez pe toata scena, a vorbit cu publicul, si a inceput majoritatea pieselor cu o intonatie si joc de scena comparabile cu cel mai tare actor de teatru. Vocea lui incredibila si puternica, interactiunea cu publicul si prezenta inegalabila pe scena il face fara indoiala unul din cei mai carismatici “lead singer”-i  ai unei trupe de heavy metal. Solourile lungi de ghitara (Janick Gers mi s-a parut  foarte tare, dar si Steve Harris sau Adrian Smith au fost la inaltime) au electrizat multimea, iar bateristul Nicko McBrain si-a dovedit si el maiestria. Luminile si decorul care a s-a modificat la fiecare piesa au fost si ele la inaltime. Implicarea trupei mi s-a parut maxima iar a publicul le-a raspuns si el cred la superlativ.

Publicul mi s-a parut la inaltime, trebuie sa recunosc ca mi s-a facut pielea gaina cand am auzit corul impresionant al celor 25000 de spectatori pe “Fear of the night” sau “Iron Maiden” (si am cantat si eu piesele putine insa pe care le stiam trebuie sa recunosc). A aparut pe scena si mascota Eddie, transformata insa dintr-un schelet cu par lung intr-un fel de ghitarist extraterestru verde si infricosator.

Si apropos am citit recent ca este o lege nescrisa faptul ca pentru un fan heavy metal cel putin un concert Iron Maiden este obligatoriu! Up the Irons!

In final pot spune ca sper ca showul trupei britanice va fi doar inceputul pentru organizarea si a altor evenimente de anvergura in afara capitalei.


1 Response to “Fecioara de fier”


  1. 1 Aura
    August 31, 2010 la 8:51 pm

    …si pe asta l-am ratat. Tocmai zburam catre Romania, ajungand mult prea tarziu in Cluj, in acea seara; …dar Florin a fost si m-a condus acasa destul de multumit de ceea ce a experimentat.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: