06
Sep
10

Felsziget


Am fost la Felsziget – Peninsula 2010, cum vreti sa-i ziceti, imi e indiferent. Din pacate n-am ajuns decat sambata acasa, asa ca i-am ratat pe Gorillaz cea mai bine vanduta trupa virtuala din lume  (pana la urma insa se pare ca a fost Gorillaz Sound System care de fapt e un proiect al unor DJ care, in mixurile lor, folosesc preponderent piesele Gorillaz, fostul vocal Blur Damon Albarn necalcand pe scena si nici in Targu Mures). Sambata si duminica insa am fost prezent.

Sambata a fost o seara retro, in unele momente chiar mult prea retro. Concertul celor de la Phoenix mi s-a parut departe de nivelul asteptat. Cu  un Nicu Covaci retras la ghitara, cu un alt frontman lasat sa duca greul, prea multi instrumentisti pe scena (la un moment dat erau aproximativ zece persoane, si nu stiai fiecare ce face), concertul nu m-a impresionat in ciuda unui playlist clasic. Folk, rock, prelucrari din folclor, totul sub acelasi acoperis (un pic cam subred), cam asta inseamna Phoenix la ora actuala.  Publicul mi s-a parut anemic, pau­zele lungi dintre piese i-au determinat pe mulţi să părăsească scena mare şi să se îndrepte fie spre celelalte scene, fie spre terase. Atmosfera s-a schimbat radical o dată cu venirea celor de la Europe, sinonimi cu numă­ră­­toarea inversă de pe Pământ. Playlistul a cuprins „Carrie”, „Cherokee”, „Rock the night” si binenteles mult asteptata „The final countdown” care au umplut inimile rockerilor prezenti cu multa nostalgie, dar si piese care nu le-am auzit in viata mea. Mie mi-au lasat impresia  ca trebuia sa-i vezi acum 25 de ani, si ca perioda de inactivitate de peste 10 ani si-a lasat serios amprenta. Sigur Joey Tempest manuieste la fel de bine microfonul si stativul acestuia iar John Norum le are cu ghitara, dar impresia  a fost ca timpul lor totusi a cam trecut, iar dialogurile (monologurile) lui Tempest cu publicul mi s-au parut cel putin puerile . Senzatia serii a fost legendara (cel putin in Ungaria) trupa Omega, headlinerii festivalului, evident, dupa Korn. Sa canti asa bine dupa aproape 50 de ani de cariera mi se pare o adevarata minune. Undeva rockul lor psihedelic, condimentat cu efecte laser foarte reusite, ma ducea cu gandul la perioada de experimente a Pink Floyd combinata cu rockul de aur al anilor 60 si 70. Publicul a fost, cum era de asteptat, extrem de numeros si ca reactie extraordinar.

Ziua de duminica a fost mult mai reusita. Basarabenii de la Zdob si Zdub u dat startul unei petreceri ce a tinut mai bine de o ora. Playlistul moldovenilor a inclus hituri si doar hituri, mai noi si mai vechi, asa ca am ascultat cu placere povesti despre „Bunica bate toba”, „DJ Vasile”, ” Tigani si OZN”. Au urmat cei de la Tankcsapda, ii mai vazusem odata chiar in orasul lor natal Debrecen, asa ca ma asteptam la un show de heavy metal clasic. Si pot sa zic ca asa si a fost, cu un Lukacs Laszlo extrem de carismatic, un fel de Kurt Cobain varianta panonica, Tankcsapda a reusit sa adune cred peste 10000 de oameni ce au dat din plete pe muzica lor taioasa.

Cel mai asteptat moment al festivalului, o premiera pe o scena romaneasca, a venit dupa o intarziere de 15 minute si s-a incheiat surprinzator de abrubt fara vreun bis, insa Korn a reusit timp de ora si un pic sa emita fara mila  unde sonore care pot spune ca au izbit nimicitor audienta (cred ca in jur de 20000 de spectatori). Trupa a trecut in revista mai toate hiturile din 1994 pana astazi asa ca indiferent de perioada in care i-ai iubit era imposibil sa nu-ti vina sa-ti vanturi pletele (sigur daca ai asa ceva) si pumnii prin aer pe piese ca „Blind”,” Falling Away From Me”,” Did My Time”, „Freak On A Leash” sau „Somebody Someone”. Cei supranumiti „zeii nu metalului” (sau a metalului alternativ) si-au respectat numele, prestatia trupei mi s-a parut de exceptie, cu vocalul Jonathan Davis si ghitaristul Reginald „Fieldy” Arvizu in forma de zile mari. Desi practic n-au dialogat cu publicul (in afara de multumirile de final), se pare ca nici n-a fost nevoie, interactiunea dintre public si trupa parandumi-se excelenta.

Altfel destui oameni beti sau drogati care nu prea stiau pe ce lume sunt, destula mizerie, am inteles ca peste 60000 de spectatori in decursul celor 4 zile, multa bere, bungee jumping, sonorizare excelenta (asta a fost chiar o surpriza placuta totul s-a auzit foarte bine); un eveniment major pentru un oras ca Targu Mures. In incheiere ce sa zic sper sa nu-l mute de la anul la Cluj Napoca si sa mai vedem un asemenea eveniment pe malul Muresului si in 2011.


0 Responses to “Felsziget”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: