14
Apr
11

Tăcerea mieilor


Măcelul mieilor mă întristează profund în fiecare an. Se pune atât accent pe masa pascală, practic aspectul culinar al sărbătorii monopolizează totul, aceasta devenind un bun pretext de a mai trage nişte chiolhanuri. Rămân la părerea că „măcelul mieilor” este un obicei care nu are nimic în comun cu marea sărbătoare de Paşti, în traducere „trecerea de la moarte la viaţă”.
Din câte ştiu, dintre animalele care se sacrifică, mieii sunt singurii care tac, primesc moartea în tăcere, cu ochii inocenţi şi umezi. Sunt trist din pricina prigonirii mieilor, a săptămânii însângerate, pe care oamenii o trăiesc cu un soi de frenezie lăuntrică, de parcă s-ar bucura să ucidă şi a faptului că bietele făpturi nu scot un zgomot, ci doar se lasă omorâte. E-n ordine, omul şi-a luat puterea să decidă că trebuie să mănânce miei, perfect, dar s-o facă fără să-şi justifice poftele cu marea sărbătoare a Învierii Domnului, inventând săptămâna naţională de masacrare a mieilor, fix la patimile Domnului. Toate astea ţin mai putin de creştinism si mai degrabă de ipocrizia ce ne caracterizează.
În această perioadă e plin oraşul de miei. Îi văd atârnând de biciclete, îi văd în staţiile de autobuz sau gări legaţi de picioare şi trântiţi pe jos cu aceeasi nepăsare cu care sunt aruncate şi celelalte bagaje de mână, văd remorci supraîncărcate îndreptându-se către pieţe şi abatoare, îi aud ţipând din curtea vecinului măcelar de ocazie. Pentru mine începe calvarul de dinaintea sărbătorilor de Paşte, când mai toţi creştinii sărbătoresc învierea ucigând.
Înţeleg că omul este un „animal” omnivor, prin urmare pot exista argumente solide pentru consumul de carne, inclusiv de oaie, dar să ucizi în numele lui Dumnezeu pui de animale mi se pare o aberaţie fără de margini. Nu stiu ce suflet poţi avea în clipa în care te duci la piaţă să „tocmeşti”, de viu, mielul pe care urmeaza să îl tai (chiar dacă nu cu mâinile tale), considerând că numai astfel respectăm tradiţiile şi ne putem bucura de aceste sărbători.
Ce e Paştele în conştiinţa colectivă? Mâncare! Friptură de miel! Sunt sigur că asta e dorinţa lui Dumnezeu. Sa aprindem lumânări, să cântăm cu Învierea, să măcelărim milioane de miei, sa mâncăm şi să ne îmbătăm ca porcii…


0 Responses to “Tăcerea mieilor”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: