16
Ian
12

into the wild


„I read somewhere… how important it is in life not necessarily to be strong… but to feel strong

Nu inteleg de unde si pana unde am devenit cu totii critici ai societatii, cum de putem judeca noi pe cei care parasesc turma, adica conformismul social care ne caracterizeaza existenta si la care trebuie sa ne aliniem cu totii. Este acea „invatatura” care ne spala creierele din prima pana in ultima zi de viata.  Trebuie sa ne ascultam parintii, „sa mancam tot din farfurie sa crestem mari”, sa invatam sa luam note bune la scoala doar se zice ca cine „are parte are carte” (uitati-va in jurul vostru si veti constata cu stupoare ca asa e :)), apoi sa mergem la facultate sa ii facem pe parintii nostrii mandrii (uneori ca sa aiba cu ce se lauda la vecini), sa ne angajam si sa facem bani (nu conteaza daca-ti place sau nu cea ce faci), cat mai multi bani (banii ne plac oricum), sa ne castigam un statut social, sa ne casatorim, sa ne inmultim si sa ducem specia mai departe, etc. In principiu, cam asta prevede o societate, o conformitate la o rutina care dicteaza „mersul normal al lucrurilor” la nivel global. Totul imbraca forma unei formule matematice, o axioma care nu poate fi contrazisa sau pusa sub semnul intrebarii. Este gresit ? Nicidecum, pana la urma fiecare cu reteta lui de viata, si nu ar trebui sa judecam pe nimeni.

Ceva asemanator gasim, desi intr-un context complet diferit vazut prin ochii unui junkie din Edinburgh in celebru citat „Choose Life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, choose washing machines, cars, compact disc players and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol, and dental insurance. Choose fixed interest mortage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisurewear and matching luggage. Choose a three-piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who the fuck you are on a Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing, spirit-crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pishing your last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked up brats you spawned to replace yourself. Choose your future. Choose life.”  (maestrul Irvine Welsh completat de maestrul Danny Boyle – Trainspotting).

Chris McCandless aka Alexander Supertramp a fost un tânăr american de familie bună, care în 199o, după terminarea facultatii, si-a a abandonat stilul de viata, si-a donat banii in scopuri caritabile, si ales sa vagabondeze prin SUA, avand ca destinatie finala Alaska. Viata si din pacate moartea tragica in 1992 a lui Chris a ajuns pe prima pagina a ziarelor americane, a inspirat o carte, „Into the wild” scrisa de ziaristul John Krakauer, iar Sean Penn (scenariu si regie) a ecranizat in 2007 povestea in filmul cu acelasi nume. Filmul sau este, in ciuda finalului teribil de trist, o celebrare a vietii. Probabil ca si alti tineri au trecut printr-o astfel de calatorie initiatica, de imblanzire a salbaticiei interioare si de redescoperire a sinelui, dar nu toti au murit. Astfel filmul lui Sean Penn se straduieste sa nu fie deprimant, desi e intotdeauna este extrem de trist cand cineva moare tanar. Este un film si o poveste pe care le-as categorisi ca fiind „larger than life”.
E taiat in tablouri foarte vizuale care fragmenteaza odiseea de doi ani a lui Chris mai degraba in senzatii puternice. Dar ceea ce leaga aceste fragmente in mod esential este o nevoie care depaseste marginile artei cinematografice. Esecul eroului principal demonstreaza probabil ca idealul nu exista, fiind doar o idee filozofica prafuita si mult uzitata, dar merita sa incerci sa-l atingi pentru ca important este drumul pe care mergi, nu neaparat rezultatul la care ajungi.
Se pot distinge doua tipuri de atitudini in legatura cu aceasta poveste: unii pot fi impresionati de forta acestui tanar idealist care practic da de pamant cu tot conformismul social şi familial, alţii pot spune insa ca gestul sau este unul egoist, prin care isi distruge familia, un exemplu de cea ce nu se face in viata.

As putea face asa ceva ? Evident ca nu desi ma regasesc in astfel de personaje. Sa recunoastem ca multi dintre noi s-au gandit la asa ceva in decursul vietii, dar putini au trecut la fapte. Imi cunosc limitele si nu as avea niciodata acest curaj, sa fac acest pas in necunoscut. Creierul meu este mult prea „spalat” sa mai pot ajunge vreodata la o astfel de revelatie. Aceasta comoditate oferita de ceea ce numesc societate, imi este implementata prea adanc si de prea mult timp in ADN.

Into the wild este unul dintre cele mai bune filme care le-am vizionat „ever”. Are ingeniozitate, sentiment, are joc actoricesc (Emile Hirsch superb în rolul lui Chris) , are o coloană sonoră de mare excepţie (care merita ascultata si separat), opera lui Eddie Vedder (solistul Pearl Jam). Un film despre viata, aşa cum ar putea sa fie si asa cum, din nefericire, chiar este uneori. Povestea lui Chris McCandless, dureroasa si totodata atat de vie, deschide o adevărata cutie a Pandorei. Una care, atunci când toate nebuniile si idealurile au zburat, dezvaluie o ultimă bucata de hartie, cu o concluzie trasa inclusiv de personajul principal „Happiness is only real when shared” – „Fericirea exista doar atunci cand e impartasita”.

” There is a pleasure in the pathless woods; / There is a rapture on the lonely shore; / There is society, where none intrudes, / By the deep sea, and music in its roar; / I love not man the less, but Nature more… / – Lord Byron „


1 Response to “into the wild”


  1. 1 kati
    Ianuarie 17, 2012 la 10:10 am

    Nu am vazut filmul dar mai facut curioasa, in ciuda rezervelor legate de un final nefericit. Cred ca intrebarile care ne fac sa regindim existenta noastra sint un pas inainte in dezvoltarea personala care sunt esentiale in viata. Fara ele nu avem nici o sansa la progres in drumul catre fericire.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: