Arhivă pentru februarie 2010

03
feb.
10

Iarna pe ulita

Este normal ca acest superb anotimp numit iarna sa ne umple sufletul si de altceva in afara de gripa. Ce poate fi mai frumos decat o bataie cu zapada in care sa-ti lasi prietena cu ochii umflati, pentru ca barbatul din tine a intarit cu mult spirit de convingere un bulgare de zapada? Sau cum ai putea sa uiti de placerea de a schia printre brazi sau poate direct prin ei si asta ca sa te dai suficient de mare in fata fetelor pe care precis stilul tau inconfundabil de a sta pe targa cu picioarele-n ghips le va provoca orgasme hibernale? Ca de asta e frumoasa iarna, cu patinoarele ei, unde, cand iti intorci privirea dupa o domnisoara, uiti sa-ti intorci si picioarele si sorcovesti cu patinele un copil care a avut tupeul sa apara in fata ta. Si te mai uiti cu o privire de bovina congelata sa vezi daca nu domnisoara cu care ai iesit dezinteresat la patinaj, nu te-a vazut zburand prin aer. Ca deh, poate isi schimba fata impresia despre tine, si-ti pierzi alura de „macho man” la care ai lucrat atatea saptamani sa ti-o croiesti . Adica tu, posesor de masina straina si de conturi in euro zaci ca idiotul din cauza unui copil care n-are nici macar banii tai. Ce tara de cacao.

Si cum sa nu-ti cante sufletul de bucurie cand vezi primii fulgi asternandu-se pe strazile orasului, si daca te-a pus piaza rea sa iesi cu masina, observi ca zapada nu este numai pentru tine ci si pentru taximetristii plini de tupeu care intorc pe unde vor fulgii lor si pentru Dacia care a derapat cu patru saci in portbagaj, si pentru fufa aia cu jeepanul care nu poate sa parcheze decat exact in fata magazinului sa nu-si murdareasca cizmele de firma.

Iubesc iarna, cu colindatorii ei, majoritatea de culoare neagra, care-ti suna la usa sa vada daca esti acasa si daca pot sa-ti colinde televizorul si orice alte obiecte de sezon. Iubesc iarna, cu pietele ei pline de brazi cu un milion jumatate, taiati incepand din septembrie, cu crengute dese ca parul lui Kojak, si pe care daca-l scuturi mai tare, iti umplii casa de ace. Iarna frumoasa cu porcii guitand voios a trichineloza, bucurosi ca se pot razbuna pe acei sadici care-i taie ca sa aiba famiile lor de ce sa se interneze la spital. Iarna cu globuri made in China in cala unui vapor care acolo costa 1  leu doua bucati si tu le cumperi la 5 lei bucata. Iarna cu artificiile si petardele care te lasa fara degetele pe tine si fara ochi pe vreo doi-trei din jurul tau, la fel de fascinati ca pot in sfarsit sa simta pe pielea lor nou-grefata ca au venit Sarbatorile. Si daca tot n-ati inteles de ce imi place asa de mult anotimpul asta, inseamna ca n-ati simtit niciodata caldura focului din soba in fata careia stai rupt de beat in timp ce vecinii se mira dupa ce le-a luat foc satul de ce nu te-au gasit pompierii nici dupa doua saptamani. Dar lasa ca vine primavara. Si atunci va voi scrie fericit “Iubesc primavara, cu noroaiele inconfundabile, cu inundatiile care improspateaza glia stramoseasca..” Va urma.